De la tocilară neatrăgătoare, la femeie de succes

Cu toții știți prototipul acela de adolescentă cu ochelari, cu aparat dentar, cu haine mult prea largi tot timpul, cu pistrui și acnee și cu un păr creț care niciodată nu stătea normal. La fel ca și binecunoscutul personaj din flimul Betty cea urâtă. Exact așa am fost eu de mică. Am fost rățușca cea urâtă a clasei. Stăteam singură în bancă, în prima bancă de lângă catedră, mereu cu temele făcute și lecțiile învățate pentru că, altceva nu aveam ce să fac.

Prietene nu aveam, nimeni nu dorea să fie văzută pe lângă un astfel de specimen ca mine. Așa că, prietene nu aveam, părinți supraprotectivi da, am ajuns să fiu strigată tocilara clasei pentru că învățam foarte mult, prea mult.

Odată cu liceul și cu schimbarea colectivului și, implicit, a mediului, m-am decis că ar fi cazul să fac o schimbare. Așa că, ușor, ușor, am început să mă îmbrac mai bine, cu timpul am apelat la lentile și am scăpat de aparatul dentar și am început să am mult mai mare grijă de mine și de corpul meu. În ceea ce privește învățatul, tot tocilară am rămas. Mi-era imposibil să nu învăț, pur și simplu aveam asta în sânge.

Îmi doream foarte mult să îmi deschid propria mea afacere, o florărie, pentru că iubeam florile și adoram să mă joc cu ele încă de mică. Am terminat liceul, am început facultatea de inginerie electrică ( total ciudată pentru o fată, știu) și visul meu începea să fie din ce în ce mai puternic.

Ca să îmi încep o afacere și să-mi îndeplinesc visul, aveam nevoie de bani. Bani pe care nu îi puteam câștiga în niciun fel de job part time care să-mi permită să merg regulat și la facultate. Isteață eram, dar cu ce folos că nimeni nu părea să aibă nevoie de această calitate a mea?

Aveam o colegă la facultate, cu o stare financiară foarte bună. Inițial am crezut că provine dintr-o familie de bani gata și că de asta o duce așa de bine, dar după mi-am dat seama că nu e așa. Mi-am luat inima în dinți într-o zi și i-am povestit despre visul meu și i-am spus că aș avea nevoie de bani. Am întrebat-o ce face și mi-a răspuns sincer că lucrează ca model de videochat. Mi-a explicat pe scurt despre ce este vorba și mi-a dat adresa studioului la care lucrează ea. Inițial i-am spus că eu nu am cum să fiu potrivită la așa ceva. Fizicul nu mă ajută deloc. Ea mi-a răspuns că : „Mai bine lasă-i pe cei de acolo să decidă.”. Și așa au și făcut. Și, spre suprinderea mea, le-am plăcut.

Cine și-ar fi imaginat că rățușca cea urâtă, avea să lucreze într-un astfel de domeniu, un domeniu care să-i pună în evidență calități pe care niciodată nu a știut că le are?

La început, am crezut că voi face asta doar pentru nevoia de bani, dar pe parcurs am observat cât de mult m-a ajutat acest job să mă dezvolt și pe plan personal. Am descoperit că am calități pe care nu mi-am imaginat niciodată că aș putea să le am.

 

Pe plan profesional, am reușit să-mi deschid florăria mult dorită, și nu numai una, ci chiar 2. Le duc din când în când aranjamente florare fetelor de la studio și cu această ocazie le mulțumesc de fiecare dată celor de acolo că m-au ajutat să mă descopăr. Cine și-ar fi imaginat că rățușca cea urâtă avea să se transforme într-o lebădă așa de frumoasă?

1 thought on “De la tocilară neatrăgătoare, la femeie de succes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *